În 842 de ani de subjugare a iobagilor transilvăneni de către nobili castella au fost nevoiţi să înd

În 842 de ani de subjugare a iobagilor transilvăneni de către nobili castella au fost nevoiţi să îndure multă umilinţă, nedreptate şi foamete. În ,,Cronica Mârgăului" scrisă de preotul paroh IOAN UNGUR în anul 1858, este descrisă foametea  castella din 1815 – 1817, când oamenii fierbeau ,,cocenii goi, fără grăunţe  şi-i mâncau, ori iarbă, măcriş, castella lobodă  fără  pâine". Ţăranii erau numiţi de către nobili ,,amărâţi oameni proşti şi iobagi", erau subjugaţi iar în loc de plată ,,i-au bătut cu poltaua de smicele (mănunchiuri de nuiele) şi erau mai nebăgaţi în seamă decât nişte mahre (vite)". Nedreptatea era de nedescris: ,,tot pământul, toate pădurile, ba zic domnii că şi cerul care-i pe drept curtea lui şi acela îi aparţine. Proştii nu aveau nimic, numai necaz, slujba cea grea şi ficiorii să-i ducă în cătănie".
            Nobilii erau privilegiaţi ,,erau scutiţi de a da porţie şi de a da cătane pruncii lor, ei biruie şi stăpânesc toate locurile cele bune, proştii numa ce le da domnii şi ce nu le trebuia lor"
            Obligaţiile iobagilor erau multiple faţă de nobili. Erau impuse trei tipuri de rente: în produse, în muncă şi în bani. ,,Ziua, castella noaptea, vara, iarna, nu ca un iobag ci ca un rob cumpărat era tot în slujba domnească, cu carul, cu plugul, cu coasa, muierile cu belceaua (leagănul) se duceau la slujbă. Dacă nu i se părea cum lucrau îi bătea ca pe mahre şi de se ura îi vindea.
            castella Obligaţiile în muncă erau nelimitate, loturile fiind lucrate de femei şi copii sau ,,după ce-şi găta domnul său tot lucrul câmpului". Nu se puteau plânge la dregători de abuzurile nobililor pentru că ,,încă-l bătea”.
            Erau obligaţi să dea şi produse obţinute în agricultură: ,,din toate câte avea bietul om sărac, din semănătură, din grâu, ovăz, orz, din cânepă, da la domnul dijmă, adică a zecea parte, ba şi  din gâşte, din găini şi ouă, unt, caş din oi....". Mai vindeau lemne pe la târguri, alune, fructe de  pădure  pentru  că ,,da bieţii iobagi şi taxa domnească în bani". La toate acestea castella se adăugau şi alte abuzuri lăsându-i pe iobagi fără nici un fel de drepturi. Exemplu, vânzarea unui pământ sau o donaţie, avea loc cu tot cu iobagi. Nobilii aveau în schimb ,,raiul pe pământ", cu case, baluri, jocuri şi moşii întinse.
            În 1848, împăratul arborează steagul de mătase scris cu litere de aur: ,,Libertate, castella Egalitate, Fraternitate". Iată cum caracterizează NICOLEA BĂLCESCU atitudinea poporului din M-ţii Apuseni, în preajma anului 1848: ,,Îl văzurăm desfăşurând toată energia sa, stând neclintit ca granitul munţilor săi înaintea duşmanului ce măturase castella atâtea oştiri mari şi tari... Fusei fericit a găsi acolo, pe acele piscuri uriaşe, pe deasupra norilor, o naţionalitate şi o viaţă românească înfocată şi puternică"
            Începând cu 15 martie 1848, Imperiul castella Habsburgic din care făcea parte şi principatul Transilvaniei, a fost zguduit de mişcări revoluţionare. Pe 29 mai, prin rescriptul Împăratului FERDINAND, este convocată la Cluj, Dieta Ardealului, fiind chemate castella cele trei naţiuni ale principatului Transilvania (românii, ungurii şi saşii). ,,Deputaţii unguri nu lasă să aibă nici o naţie drept de naţionalitate, numai dânşii, ungurii, castella că ţara numai a ungurilor este, nu a saşilor, nici a românilor, deşi românii sunt cu două părţi mai mulţi decât ungurii".
            În ciuda  interdicţiilor organelor administrative, ştirile despre evenimentele de la Viena, Pesta, Cluj şi alte părţi se extind, tipărindu-se proclamaţii şi manifeste. Vestea desfiinţării robotei şi dijmei  a pătruns în ţărănime îngrozindu-i pe nobili. La Blaj se ţin grandioase adunări care nu schimbă situaţia politică dar au o influenţă pozitivă asupra închegării naţiunii. Înarmarea ţăranilor a constituit una din preocupările castella de bază ale revoluţionarilor români, în dotare intrând: lancea, coasa, toporul, furca şi câteva arme de foc.
            La 4 decembrie, AVRAM  castella IANCU, în frunte cu 500 de lăncieri şi 250 de puşcaşi soseşte la Săcuieu însoţit de căpitanul  FRANCISC IVANOVICI şi ocupă poziţ ii de luptă pe înălţimile de la Rogojel. Este sfătuit de colonelul LOSENAU să atace Bologa. Atacul trupelor româneşti urma a fi sprijinit de 70 soldaţi imperiali. AVRAM IANCU deplasează o parte din trupe la Traniş urmând a face şi o recunoaştere a terenului. castella Pe 7 decembrie, căpitanul IVANOVICI se angajează în luptă însă înregistrează castella insucces. AVRAM  IANCU află de această luptă pierdută şi spune despre acest atac